Luni

Zahărul alb (rafinat)

Comenteaza Mai 4, 2009 – 3:46 pm | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

La orice aliment neatins de mâna omenească, părţile componente se găsesc într-o relaţie armonioasă.

Aceasta este important îndeosebi în digestie, pentru că în metabolism, un aliment are neaparat nevoie de celălalt. Aşa este, de exemplu, la grâu. Tărâţele sunt indispensabile pentru transformarea amidonului ce se găseşte în interiorul grâului – grăuntelui (făină albă). Tărâţele conţin, printre altele, complexul de vitamine B şi calciu, neapărat necesare metabolismului amidonului şi zahărului. Dacă aceste substanţe lipsesc, corpul este forţat să le dea (de la el) şi astfel se slăbeşte, apare o lipsă, echilibrul este deranjat. De aceea, legea naturală cere ca alimentele să fie folosite nepreparate, nesubţiate cu ajutorul căldurii, nici rafinate. Îndeosebi la prepararea zahărului alb, această lege este încălcată. După rafinare, nu mai constă decât dintr-un singur element – carbonul. Cele 20-30 de elemente pe care le conţine trestia de zahăr sau sfecla de zahăr, i-au fost sustrase. Corpul este nevoit să le procure şi să le piardă.

De îndată ce zahărul ajunge în circuitul sângelui, începe să provoace neorânduială. Deoarece fără să stea mult în intestin, trecând repede în sânge, cantitatea de zahăr creşte pentru moment anormal, ceea ce dă iluzia de energie, aşa încât îndepărtează oboseala. Ar fi minunat dacă ar rămâne aşa, dar în raport cu cantitatea de zahăr, urmează îndată reacţia. Apare o atât de mare oboseală şi adormire! La o cantitate exagerată de zahăr, apare chiar ameţeala. Natura nu lasă nepedepsită nicio biciuire artificială nepermisă. La un exces spontan de zahăr, glandele insulinei primesc un şoc şi secretă prea multă insulină, ceea ce duce la o reducere a zahărului din sânge sub medie. De aici oboseala (cu atât mai mare) accentuată. Ce este de făcut? Puţină ciocolată sau o băutură dulce sunt mereu la îndemână, aşa încât o luăm de la început.

Cu o ţigară sau o ceaşcă de cafea se ajunge pe alte căi la aceeaşi stare. Ficatul este stimulat şi trimite îndată rezerve de zahăr în sânge.organele umane suportă mult timp atâtea sâcâieli, până ce, în cele din urmă, natura răsplăteşte crunt ceea ce s-a greşit faţă de ea.

Cine consumă zahăr alb datorită marelui număr de calorii, se simte curând saturat. Dar unde sunt ajutorii digestiei? Zahărul alb nu aduce niciunul. De aceea provoacă mai mult rău decât bine. Prin aceasta i se răpesc corpului mai cu seamă acele elemente de care are mai multă nevoie ca hrană a nervilor, glandelor şi sângelui. Astfel, zahărul loveşte organismul în centrul lui, întocmai ca stupefiantele. Urmările pot fi boli de nervi, prăbuşire, insomnii, boli ale glandelor, artrita şi multe altele. Un cunoscut medic american, Dr. Quigley, a scris într-o revistă medicală că fabricarea şi importul de zahăr ar trebui tot atât de sever oprite ca şi a heroinei.

Zahărul este în primul rând un răpitor al calciului; copiii se îmbolnăvesc din această cauză şi de timpuriu au dinţii stricaţi. De ce în loc de ciocolată nu li se dăruiesc mai curând fructe, fructe uscate (struguri, stafide, smochine, curmale, nuci, seminţe cojite de floarea soarelui), ovăz, lapte crud?

Următoarele boli sunt favorizate de consumul de zahăr: lipsa de voinţă, lipsa de memorie, impotenţa, boli de dinţi, artrita, nevroza. Zahărul stimulează defapt orice boală.

calciu, sanatate, zahar pur, zahar rafinat