Luni

Trăim şi dincolo de uşa locuinţei noastre

Comenteaza Mai 4, 2009 – 3:45 pm | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

Dacă iubirea înseamnă chimie, atunci de unde atâta iubire când noi nu respectăm “chimia”?

Într-o gravă luptă pentru un stil existenţial comod şi lucios, ne aşezăm pe un piedestalul-creaţie proprie -şi ne zbuciumăm nebuneşte pretinzând respect. Vrem chirii ieftine în locuinţe luxoase, vrem străzi bine nivelate şi proaspăt spălate , vrem aer curat şi mirosuri înflorate, vrem…atât de multe, fără să ne întrebăm vreo clipă ce ar trebui să plătim pentru a avea toate acestea.

Ezităm să pretindem propria moralitate, propriul efort, propriul model comportamental. Ne lovim de expresia şablon”cu o floare nu se face primăvară”, dar dacă ne-am gândi că fiecare dintre noi, cu câte o floare, formăm un buchet de câteva milioane de flori, ţara noastră ar fi mai mult decât un container golaş, în aşteptarea de mai multe gunoaie. Pungile, bidoanele şi hârtiile de pe trotuare, de la marginea fiecărei păduri, nu sunt consecinţa faptului că societăţile specializate nu îşi fac datoria, ci a faptului că ele sunt mici şi neputincioase în faţa societăţii în care trăim , care copleşeşte prin dimensiune şi forţă. Să fie curat ar însemna să avem fiecare un însoţitor permanent care să strângă fiecare gunoi aruncat, să curăţe tot ce lăsăm zilnic în urmă.

Dar cum viaţa nu este o fantezie, şansa stă în autoeducarea la respect. Nici o hârtiuţă nu este prea mică pentru a nu fi gunoi, nici un bidon şi nici o pungă nu vor fi purtate de vând suficient de departe pentru a nu murdări natura, poate că faţa casei va fi măturată , dar trăim dincolo de uşa locuinţei noastre aşa că, propria mizerie, oricât de departe ar ajunge tot ne va ieşi în cale într-o zi. Nu suntem dispuşi să ne recunoaştem propriul gunoi, oricât de vizibilă ne-ar fi amprenta, şi reacţia va fi totdeauna aceeaşi: ne plângem de oameni; dar noi ce suntem, nu tot oameni?

Cum arată viitorul? Să ne privim copii, să ne gândim la ce i-am învăţat despre natura în care trăim. Realitatea este tristă, pentru că ei nu văd, în majoritatea cazurilor, decât efortul pentru mai multe venituri financiare care să satisfacă pofte materiale, cel mai adesea nesănătoase. Îi cumpărăm copilului o ciocolată, frumos ambalată şi atractivă, însă nu ne gândim nici o clipă să-i spunem ce să facă cu am balajul după ce conţinutul este ingerat, pentru că nu suntem capabili să vedem decât rezultatul principal al faptei noastre, nu şi consecinţele incidente. Este doar un exemplu, însă fiecare acţiune a noastră are acelaşi mecanism.

Este o lume pretenţioasă, dar nu la “valori”.

alimentatie sanatoasa, responsabilitate sociala