Luni

Proteinele

Comenteaza Mai 4, 2009 – 3:46 pm | Comenteaza pe Forum | Trimite prin Y!M | Trimite prin email | Tipareste |

„Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră.” Facerea 1.29

Proteinele sunt cele mai complicate componente ale alimentelor şi fireşte asimilarea şi utilizarea lor sunt şi ele cele mai complicate. Dacă cel mai uşor de descompus este fructul, cel mai greu de descompus în elemente pe care corpul să le poată folosi, este proteina. Când consumăm alimente care conţin proteine, energia cheltuită pentru digestie este mai mare decât pentru oricare alt aliment. Cu cât mâncăm mai multe proteine, cu atât consumăm mai multă energie pentru descompunerea lor. Noi nu avem nevoie de atât de multe proteine, pentru că organismul (sănătos) poate recicla până la 70% din deşeurile proteice. Astfel, pierdem numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urină, păr, piele moartă şi transpiraţie. Pentru a completa această cantitate pierdută, ar trebui să mâncăm 750 g de proteine pe lună; majoritatea oamenilor din ţările dezvoltate mănâncă mai mult. Consumând mai mult decât avem nevoie, corpul nostru este suprasolicitat în încercarea lui de a elimina surplusul. Proteina în exces nu numai că ne fură energie, dar va fi depozitată în corpul nostru ca reziduu toxic şi astfel apare creşterea bolnăvicioasă în greutate, deoarece nu există energia necesară pentru a elimina în mod eficient toxinele. A doua zi apare un alt surplus de proteine şi tot aşa, încât în timp situaţia se agravează.

Organismul uman poate folosi sau asimila proteinele exact în forma în care sunt consumate. Defapt, proteina nu apare în corpul omului prin consumul de proteine, ci din aminoacizii din mâncare. Proteina din carnea consumată diferă de proteina umană. Ea trebuie descompusă în aminoacizii care o compun. Apoi, organismul nostru recompune aminoacizii (îi sintetizează) în proteine proprii corpului uman. Valoarea practică a unui aliment este dată de aminoacizii care îl compun. Animalele şi omul nu au puterea să sintetizeze cei 8 aminoacizi esenţiali. Plantele însă îi pot sintetiza din aer, apă, pământ şi tocmai de aceea animalele şi omul depind de proteinele din plante.

Există 23 de aminoacizi diferiţi. Toţi sunt importanţi, altfel nu ar mai exista. 15 din ei pot fi sintetizaţi de corpul uman, dar 8 trebuie luaţi din mâncarea consumată. Consumarea regulată a fructelor, vegetalelor, nucilor, seminţelor, a polenului şi a mierii de albine, a laptelui crud ne va asigura toţi aminoacizii necesari exact ca şi altor mamifere care nu consumă carne şi totuşi nu au deficienţe proteice. Din alimentele digerate şi din reciclarea reziduurilor proteice, în corpul nostru se găsesc în permanenţă aminoacizi circulând prin sânge şi sistemul limfatic. Când corpul are nevoie de aminoacizi, îi ia de aici. Circulaţia aminoacizilor este ca o bancă deschisă non-stop. Ficatul şi celulele depun şi scot permanent aminoacizii necesari în sânge şi limfă. Când în sânge sunt prea mulţi, ficatul îi extrage de acolo şi îi depune în el până va fi nevoie de ei. Dacă nivelul aminoacizilor în sânge scade, datorită consumului lor de către celule, ficatul îi repune înapoi în circulaţie. De asemenea, şi celulele îi pot depozita şi repune în circuit. Deoarece majoritatea celulelor din corp sintetizează mai multă proteină decât le este necesar pentru susţinerea vieţii lor, celulele retransformă proteinele lor în aminoacizi şi îi depozitează în sânge. Dacă înţelegem acest circuit al aminoacizilor, realizăm cu uşurinţă faptul că proteinele conţinute în carne nu sunt necesare în alimentaţie.

Cei 8 aminoacizi pe care corpul nostru nu-i poate sintetiza, trebuie luaţi din alimente. Polenul, legumele (ardeiul gras, morcovii, varza albă şi roşie, conopida, castraveţii, vinetele, mazărea verde şi uscată, cartofii, dovleceii, ceapa şi usturoiul, păstârnacul, pătrunjelul, prazul, ridichile, salata, sfecla roşie, spanacul, sparanghelul, năutul, soia, lintea, fasolea), ciupercile, cerealele (hrişca, grâul, meiul, orezul, orzul, porumbul, secara), fructele (afinele, coacăzele, piersicile, caisele, căpşunile, cireşele, vişinele, merele, perele, gutuile, prunele, smochinele, curmalele, stafidele, zmeura, fragii, murele, portocalele, lămâile, mandarinele, grapefruit-ul, mango, avocado, bananele, etc.) şi laptele (şi derivatele sale) conţin (şi încă într-o formă foarte uşor asimilabilă) aceşti 8 aminoacizi pe care organismul uman nu-i poate sintetiza. Pe lângă toate acestea, aminoacizii sunt conţinuţi în aceste produse naturale şi în plante, în cantitate mai mare decât în cărnuri.

Se pune întrebarea dacă organismul nostru este „proiectat” pentru a mânca carne. Trebuie urmărite următoarele aspecte:

◘ Cărnurile nu ne furnizează combustibil, energia se găseşte în carbohidraţi. Carnea însă nu conţine carbohidraţi, deci nu furnizează energie. În general se crede despre carne că este un aliment dătător de forţă. În realitate, este doar un mijloc de a biciui organismul, asemenea cafelei. Cărnurile sunt de aceea interzise în alimentaţie.

În discuţii ni se spune adesea despre alimentaţia pe bază de crudităţi: „dacă ar trebui să munceşti din greu, atunci ai vedea!” … adică n-ai putea rezista numai cu hrana pe bază de crudităţi. Experienţa a mii de oameni care au o alimentaţie exclusiv lacto-vegetariană şi au efectuat munci grele arată că şi în această situaţie, hrana vie este superioară. Ei nu au fost chinuiţi atunci de oboseală sau sete.

◘ Sănătatea noastră depinde foarte mult de fibrele pe care le consumăm. Printre altele, ele previn constipaţia şi hemoroizii. Carnea nu coţine aceste fibre.

◘ Un lanţ proteic conţine de la 51 până la 200.000 aminoacizi. Când mâncăm carne, acest lanţ trebuie descompus (rupt) complet şi reasamblat în proteina umană, ceea ce necesită un efort considerabil. Pe de altă parte, aminoacizii sunt foarte delicaţi. Căldura gătitului îi coagulează sau îi distruge, făcându-i aproape inutilizabili pentru organism. Ei devin toxici şi trebuie eliminaţi. Dacă există energie pentru aceasta…

◘ Carnea este interzisă în alimentaţie deoarece provoacă în timp apariţia multor boli. De exemplu, fiind foarte bogată în grăsimi saturate (diferit de cele folosite pentru producerea energiei), carnea provoacă atacul de cord (colesterol).

aminoacizi, proteine